Ieri, dupa aproximativ o saptamana de la avanpremiera, am ajuns sa vad Harry Potter and the Deadly Hallows part.1. Asta dupa ce cateva luni bune am vazut si revazut Trailer-urile pentru el, pe care evident am ajuns sa le stiu pe din afara, si care mi-au rasunat in ureche pana ieri.
"The movie of a generation": cu aceasta sintagma sunt incheiate majoritatea din ele si sunt perfect de acord. Da am sa-mi justific opinia!!! Daca e sa vorbim de carțile copilariei putem spune, fara sa facem abstracție de, calatoriile julesverneiene si tipul copilului rebel a lui Mark Twain sau (puse la urma din pura intamplare) basmele petreispiresciene, ca Harry Potter este unul dintre ele acum. Lucrul care face aceasta poveste sa se ridice peste celelalte si sa devina the movie of a/my generation este acela ca, a crescut odata cu noi si ne simtim implicati direct in incercarile pe care eroul le intalneste in fiecare pagina sau cadru si astfel devenim parca premergatori evoluției sale. Fara sa mai menționam complexitate si frumusețea universului țesut de J.K.Rowling sau empatia pe care cititorul o resimte cu fiecare personaj pentru cu lucrurile astea sunt esentiale unei opere cu pretentii...indiferent de target reader.
Despre film in sine as putea spune nu numai ca mi-a luat asteptarile... a jonglat cu ele... ca mai apoi sa le intreaca in orice fel posibil(lucru ce ar putea fi considerat irelevant, pentru ca sunt un fan al francizei) dar m-a incantat si din punct de vedere cinematografic(pot spune fara nici o lipsa de modestie ca cinematografia a reprezentat si v-a reprezenta un lucru vital in viata mea si de-a lungul timpului mi-am rafinat cat am putut gusturile).Povestea nu mai e deloc una doar pentru copii intrucat , cum am precizat anterior, povestea a fost nevoita sa creasca odata cu noi si asteptarile noastre.Desi e un lucru dificil pentru film sa atinga misterul , reuseste sa o fac si chiar foarte mult in volumul final.
Țin sa precizez cat de mult mi-au placut animatiile care au povestit "The tales of the three brothers", au mers foarte bine cu ce mi-am imaginat eu cand am citit "The tales of Beedle the Bard"
In concluzie, as intrerupe oricand un film cu mare greutate in ierarhia cinematografica, pentru 2 ore de calatorie in timp, sa simt aceasi implinire, pe care am simtit-o cand am citit prima carte sau am vazut primul film...cu tristete insa, constat ca voi mai face asta doar odata.
Indeed... eu am crescut si cu Fram ursul polar dar si cu Harry Potter. Cei care aleg una in defavoarea celeilalte cred ca pierd mult. E adevarat imi amintesc cum mi-l imaginam pe Harry Potter inainte sa apara primul film si cat de mult imi doream si eu cel peron inainte de inceputul scolii... imi amintesc cu cata fervoare citeam cartile alea si cum mi-a luat mama a 3 a carte si a pus-o pe noptiera ei ca sa fie sigura ca dorm. A fost si va ramane o poveste fascinanta care mi-a marcat copilaria. Cat despre filme nu l-am vazut pe ultimul, insa tind sa cred ca nici nu se compara cu cartile - niciun film nu mi-a dat nici macar 1% din frica, entuziasmul, nerabdarea sau furia pe care am simtit-o citind-o pe J.K. Rowling. Dar se pare ca things are hard to be made easy asa ca trebuie sa apara si filme ca sa nu cumva sa se oboseasca mintile cititorilor mai tineri decat noi - daca asta e posibil -. :)
RăspundețiȘtergere